Sunt pregătită să simt ceva, dar nu se întâmplă nimic. Cineva mi-a furat sufletul şi nici măcar nu-mi spune unde este. Mă plimb pe stradă, iar oamenii îmi privesc inima şi râd. Nu am niciun sentiment, nu am simţire, nu am nimic. Sunt precum o piatră care a îngheţat de la atâta frig.
Frigul mi-a încolţit sufletul şi acum zace, este pe moarte. Am încercat să-l trezesc, dar mi-a zis că nu mai poate fi salvat. Mă goneşte mereu, pentru că nu sunt capabilă de sentimente prea puternice.
Sunt pregătită să simt, dar totuşi nu se întâmplă. E ca şi cum am fost răpită şi dusă într-un Univers Paralel. Încerc să găsesc o cheie, un indiciu, un alt suflet... dar e ca şi cum eu sunt singurul om rămas aici.
Mi-a paralizat inima, s-a oprit. Ochii mi-au rămas bulbucaţi, iar lumea se miră de ale mele cuvinte. Ce mă fac? Cine mi-a furat sufletul?
Am rămas atât de pustie încât sângele mi-e rece. Nu ştiu ce înseamnă căldura, pentru că îmi este frig. Mi-e frig, mi-au îngheţat oasele şi totul! Simt că mă cuprinde un sentiment de goliciune, pe care nu-l pot rezolva.
În fiecare zi încerc să-mi trezesc un sentiment, dar lumina mă goneşte. Rămân mereu pe întuneric şi mă întreb dacă mă va salva vreodată cineva. Acest tărâm pe care mă aflu îmi spune că nu are nevoie de oameni întrebători. Cine ar avea nevoie de un om suspicios?
Nu pot să trăiesc pe întuneric, pentru că am un alt scop. Trebuie să-mi descopăr inima şi dacă trebuie o voi face bucăţi. Voi elibera fiecare parte necunoscută din mine, pentru că trebuie să ştiu ce se întâmplă în interior. Trebuie să aflu bârfele dintre celule şi cum se împerechează moleculele. Trebuie să fiu capabilă de ceea ce sunt şi trebuie să accept fiecare schimbare.
Nu ştiu dacă voi accepta mereu cursul vieţii, sau dacă voi fi mulţumită cu sentimentele mele, dar ştiu că voi încerca mereu să le modelez după bunul meu plac. Eu îmi fac viaţa, eu îmi construiesc sufletul, eu îmi modelez fiecare mişcare şi vorbă. Sunt în control şi trebuie să găsesc o cale care să-mi placă mie. Trebuie să fac lucrurile după simţirea mea... pentru că nici măcar sufletul nu mă poate opri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu