Poate nici nu are sens, dar sentimentele oamenilor sunt cele care distrug lumea. Facem greşeli, sau facem lucruri bune şi apoi simţim. Simţim durere, fericire, lacrimi, zâmbete!
Nu există fiinţe fără sentimente, sau poate că există câţiva oameni care simt mai puţin, poate deloc. Ei sunt cu adevărat speciali. Ajung să-şi controleze atât de bine viaţa şi sufletul, încât aduc pace prin tăcerea lor. Nu le pasă de evenimentele din jurul lor, pentru că nu pot fi atinşi şi nu pot suferi.
Şi ce este mai frumos, decât să te poţi apăra de ploaia de simţiri? Să nu depinzi de ceea ce îţi ordonă inima să faci, să te uneşti cu Soarele şi cu Pământul şi să te duci pe un alt tărâm, unde oamenii fără sentimente sunt cei mai frumoşi, pentru că ei nu plâng şi pentru că sunt siguri pe ei şi pe lumea din jurul lor.
Există oare un manual de pe care pot învăţa? Poate într-o zi voi atinge stelele şi mă voi căţăra atât de sus, încât inima va tăcea de frică şi îmi va ura doar un simplu succes. Poate voi sta atât de sus, încât nu voi mai avea de simţit nimic altceva, în afară de simpla adiere a vântului şi de intensitatea la care mă aflu. Poate că voi zâmbi atât de frumos, încât lumea va crede că o cometă ocoleşte Pământul, sau poate că voi muri de frică şi voi apărea din nou aici, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, cu o batistă imaculată, plină de lacrimi, în buzunar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu