A trecut și 4 iulie și mi-a lăsat un gust dulce de adrenalină. De fapt, nici nu știu ce să simt, pentru că am urechile încă pline de motorașe de avioane, iar ochii îmi fug în toate părțile, căutând norii. A fost splendid și aș vrea să le mulțumesc organizatorilor, persoanelor curajoase din cabinele monștrilor zburători, cât și publicului.
Cum am petrecut eu? Păi m-am trezit frumos de dimineață și mi-am pus aparatul de gât. Deși era greu, am ales să stau cu el de gât cam toată ziua. Am admirat oamenii, avioanele, câinii și toate cele și am făcut în jur de 500 de poze, ceea ce este puțin, având în vedere că pot mai mult de atât. Dar per total, am fost surprinsă într-un mod atât de frumos, chiar dacă la început eram nesigură, dat fiind faptul că suntem români și din pură zăpăceală, nu prea ne pricepem la organizat. Ei bine, lăsând micile defecte undeva în spate, pot spune că aici organizarea a fost una de nota 20, chiar dacă băncuțele au fost insuficiente, iar unii au fost nevoiți să stea pe iarbă. Dar dacă te gândești mai bine, nici nu contează asta când ai lângă tine pe cine trebuie, la locul potrivit și în momentul potrivit.
Îi admir pe cei ce au depus atât efort pentru a ne aduce un zâmbet pe față. Iar eu mă închin lor, pentru că vorbele n-au nicio valoare în balanță cu adevăratele imagini surprinse pe cer. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu