Scriu asta pentru ca sunt impresionata. Desi nu ne cunoastem, eu am senzatia ca te stiu de o viata. Esti tu, cel care te chinui acum pe un pat de spital... Esti tu, cel care doreste sa afle adevarul, dar totusi nimeni nu-i destul de curajos ca sa-ti franga sufletul cu realitatea asta proasta.
Iti spun din suflet ca am plans in fiecare zi, si nu doar pentru tine, ci pentru tot poporul roman care a pierdut o gramada de tineri super talentati si frumosi; super destepti si blanzi. Ma doare sufletul numai cand ma gandesc la aceste pierderi sufletesti, dar in acelasi timp ma gandesc la tine. Contezi pentru foarte multi oameni... Pentru unii esti prieten, amic, sau simplu cantaret, dar pentru altii esti un simplu strain inocent.
Sper sa fii bine, sper sa treci peste cele intamplate si sper ca viitorul sa-ti rezerve numai lucruri bune. Nu stiu daca e bine sa iti doresc eu ceva, sau daca ar trebui sa te las pe tine sa faci asta, dar in sufletul meu exista un instinct grijuliu care nu ma lasa sa fiu ignoranta. De fapt, eu nu sunt niciodata asa de grijulie sau "calda", ba chiar as putea spune ca unii ma clasifica drept "rece", sau indiferenta.
Sper din suflet sa se termine acest capitol urat al vietii tale si sa o iei de la capat...
In fiecare dimineata fredonez acea melodie care vorbeste despre foc si viata si raman crispata, blocata si nu stiu ce sa mai zic, caci in minte mi se deruleaza multe imagini urate, groaznice chiar...
Te rog, te rog sa uiti ce ai patit si sa lasi viata sa aiba grija de sufletul tau. Te rog, sa nu dai vina pe tine niciodata, pentru ca esti un simplu om cu puteri limitate.
Te rog, daca citesti asta vreodata, sa zambesti pentru ca esti in viata, Andrei!
*Inlocuiti numele din final cu numele celorlalte persoane care au fost traumatizate de cele petrecute.*
Sa ne rugam pentru ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu